Încă de la primele răsărituri ale razelor de soare pe pelicule și senzori, fotografii amatori și profesioniști deopotrivă s-au văzut puși în fața unei mari dileme înaintea unor călătorii sau vacanțe: selecția echipamentului.
Pentru că din păcate fizica e de neînduplecat nu putem avea doar un singur obiectiv care să le facă pe toate bine. De prea multe ori trebuie să decidem între a lua cu noi toate obiectivele, luminile și alte mărunțișuri cumpărate din impuls, regretându-le ulterior volumul și greutatea – eventual cu mustrările familiei, prietenilor sau soției pe fundal – ori la capătul celălalt al problemei, nu aducem fix ce ne lipsește și ratăm acea imagine excelentă din toată vacanța. Am tot încercat să găsesc un echilibru dar nu pot spune că am dat peste o formulă câștigătoare.
Anul trecut am trecut pe sistemul Fuji după 10 ani de dslr-uri și pot spune cu mâna-n șold că spatele meu e cu adevărat mai fericit. Cu toate astea, având camere cu obiective mici și ușoare, sunt tentat să le îndes pe toate într-o geantă. Momentan, kitul de vacanță consistă dintr-un body Fuji xt20, un fisheye Samyang 8mm, Fuji 35mm f1.4 și un zoom mid range. Obișnuiam să-l aleg pe 18-55 f2.8-4, un obiectiv excelent însă Fujifilm s-a gândit să-mi strice planurile, venind pe piață cu un obiectiv zoom și mai compact.
Iată-l pe Fujinon XC 15-45 f3.5-5.6 OIS PZ. Cel mai mic obiectiv zoom de la Fuji și primul dotat cu zoom electric. M-au mâncat imediat degetele să-l iau, convins fiind că va fi de aceeași calitate ca și celelalte obiective de la ei, într-un un corp compact. Zis și făcut, l-am comandat de îndată ce a fost disponibil la F64.
Pe interneți i se spune “the muffin zoom” și cred că i se potrivește. Adevărul e că nu e nici un pancake, dar nici un gogoșar. E cam cât Fuji 35mm f1.4, însă mult mai ușor. Corpul și montura obiectivului sunt din plastic, având o senzație tactilă de ieftin, iar finisajele nu sunt cu siguranță la nivelul celorlalte obiective din gamă.
Dimensiunea mică e înșelătoare. Când pornești aparatul, corpul obiectivului se extinde considerabil, aducându-l mai degrabă la mărimea unui 16-50mm la capătul wide. Nu e un obiectiv mare, dar ar fi fost minunat dacă cei de la Fuji ar fi reușit să facă zoom-ul intern și să-i păstreze dimensiunea strânsă.
Extinderea obiectivului la pornirea aparatului mai aduce o problemă, și anume durata de aproximativ o secundă ca aparatul să fie gata de utilizare, timp în care s-ar putea să ratezi cadre.
Senzația power zoom-ului e ciudată. Aproape că mă întoarce în timp prin anii 2000 când aveam o “săpunieră” în mână. Poți folosi oricare dintre cele două inele ale obiectivului pentru zoom. În modurile AF inelul de focus zoomează și el, iar inelul de zoom care nu se rotește complet poate fi folosit și în modul MF. Prefer inelul de focus pentru zoom. Rotația completă se simte familiar pe când mișcarea incompletă a pseudoinelului de zoom e cel puțin ciudată pentru mine. Poți controla viteza zoom-ului într-o mișcare lină care poate fi un feature util pentru video. Partea mai puțin inspirată este lipsa marcajelor pentru distanțe focale; acestea lipsesc de pe corpul lentilei și de pe evf/lcd, ceea ce face dificilă încadrarea precisă în unele situații. Un update de firmware ar putea rezolva asta.
Trebuie să ne gândim totuși că este cel mai ieftin obiectiv de la Fuji și e conceput pentru o piață entry level. Cu toate astea, calitatea imaginii e foarte bună, comparabilă cu fratele un pic mai mare, 16-50mm. E rezonabil de sharp, iar imaginile sunt clare, cu contrast, dar parcă îi lipsește acel ceva pe care îl produc obiectivele Fuji mai scumpe.
Plaja focală de 15-45mm e suficientă în majoritatea situațiilor. E foarte util să ai partea wide chiar atât de wide (cam 22,5mm pe full frame) iar capătul lung e potrivit pentru portrete. Chiar dacă nu obții un bokeh cremos, te poți bucura de ceva separație a planurilor.
Ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult la obiectiv e distanța minimă de focalizare. Doar 15cm! O distanță suficient de mică pentru macro-exploratorul din mine. Te poți apropia mai mult decât ai crede de subiecte care până acum erau inaccesibile.
Autofocusul e un pic lent, dar precis. Toate celelalte obiective sunt mai sprintene însă, încă o dată, e cel mai ieftin obiectiv și nu pot avea pretenții mai mari. Pe AFS e suficient de rapid pentru subiecte statice, dar pe AFC nu prea reușește să-și atingă ținta.
Obiectivul se descurcă cu brio în majoritatea situațiilor. Stabilizarea optică e și ea un plus. Am obținut timpi mai lungi cu 2-3 trepte cu rezultate sharp.
În ultima vacanță am avut ocazia să-l pun la încercare în diverse situații. Are și bune și rele, puncte forte și compromisuri de neiertat.
E o unealtă excelentă într-o clipă și un gadget frustrant într-alta. Mai am nevoie de ceva timp cu el pe aparat ca să pot hotărî dacă își va câștiga un loc permanent în trusa de vacanță.
Voi ați avut ocazia să îl folosiți? Ce experiențe aveți cu el? Cum l-ați folosi dacă l-ați avea pe aparat?
*Toate imaginile sunt editate după gustul propriu. Dacă vreți să vedeți imagini raw, direct din aparat, internetul e deja plin de ele.
**Postarea asta nu e sponsorizată în nici un fel, deși nu mi-ar displăcea să fiu prieten mai bun cu Fujifilm. :v
Sorry, the comment form is closed at this time.